Crancen. Andrei Barbulescu (stanga) si Banel Nicolita, un duel in care experienta stelistului a facut diferenta Speranta. Andrei a jucat fundas central la FC Arges in meciul cu Steaua, idolul lui fiind Frank Lampard Daniel Nazare Numarul 26 pe tricou, fundas la marcaj, primul meci in Liga 1. Numele: Andrei Barbulescu, fiul fostului component al Stelei din 1986, Ilie Barbulescu (medalion). A fost fluierat atunci cand l-a „tamponat” pe Nicolita. Fanii din Ghencea l-au huiduit copios. N-aveau de unde sa stie cine e. Probabil, daca ar fi stiut, s-ar fi abtinut sau macar ar fi redus volumul. Cum a fost? – Special. Am visat ca voi juca in Ghencea, dar nu ma gandeam totusi ca se va intampla vreodata. Cand eram mic veneam acolo sa vad meciurile marii echipe din anii ?80, eram in tribune, inchideam ochii si visam. Orice pusti traieste aceasta stare. Tatal tau ce a zis? – Mi-a transmis ca a fost bine si ca trebuie s-o tin tot asa. De fapt, asta e si dorinta mea: sa prind cat mai multe meciuri in Liga I cu formatia pitesteana. Ilie Barbulescu juca fundas stanga… – …Eu sunt fundas central sau dreapta. Nu ajung deloc pe stanga, nu-mi place acolo si nici nu dau randament. Mai bine pe centru sau pe dreapta. Ce hobby-uri ai? – Pescuitul. Imi place sa dau la peste cand am timp liber. Ma relaxeaza foarte tare. Cu cine tii dintre echipele de fotbal? – Cu FC Arges si cu Chelsea Londra. Idolul meu e Frank Lampard. Nu ratez niciun meci, chiar am urmarit ultima partida: 4-0 cu Portsmouth. Urmatorul vis e sa joc pe „Stamford Bridge”… (rade).